Într-o scurtă plimbare în afara Iașului, mi-am adus aminte – cum fac în fiecare zi – că trăiesc printre gunoaie (nu neapărat la propriu).
De exemplu, în Iași, spre Bucium, dacă vrei să mergi (decent) pe jos câțiva kilometri nu prea ai cum. De ce? Pentru că „drumuri și mașini”, de aia. Să zicem că NU ai un trotuar, dar ai vilă cât mă-ta de mare, cu o curte cât aeroportul Otopeni și cu gard de marmură. Să zicem că ai Q7 și poți să iei curbele cu o sută pe oră. Să zicem că treci linie dublă continuă doar pentru că ai pula mică. Să zicem că nu îți faci grijă că pot exista alte vieți pe marginea șoselei, pentru că te doare un coi sau, eventual, simți, adânc, o mâncărime în vagin. Să zicem că ești atât de prost sau proastă încât ar trebui să te trimitem spre Soare cu tot cu mă-ta, să ardeți.
Lipsa educației civice, lipsa respectului față de alții, politica de baltă și prostia umană sunt cele mai periculoase chestii pe care trebuie să le sancționăm prin diverse mijloace.
Și, la pădure, evident, trebuie să găsești urme ale civilizației umane. Indivizi îndrăgostiți atât de tare încât varsă plozi după plozi să aibă cine să ducă tradiția mai departe. Mămici, nu-i așa, cu pitici, nu-i așa, care trebuiau să rămână gravide că altfel nu mai erau împlinite (de celulită și prostie) să poată să-și ducă plozii la „McDonald’s”. Tăticii, nu-i așa, când merg la pădure trebuie să sugă cel puțin un pet de Bergenbier. Generația McDonald’s. Prietenii știu de ce.
Doar ca metodă preventivă pentru viitor, liceenii și studenții ar trebui aduși la strâns gunoaie de prin păduri și de pe marginea drumurilor, iar în tot acest timp să se instaleze automate pentru prezervative peste tot, la țară și la oraș deopotrivă.
Nu idioților, dacă ăia vă spun că treaba aia e biodegradabilă, asta nu înseamnă că trebuie aruncată în pădure.
The post Despre oameni, păduri și șosele appeared first on Black Dog.
